pot, pentru ca eu cred ca pot (1)

Dimineata se trezise gandindu-se la el si nu si-l putuse scoate din minte intreaga zi. „El” era de acum o parte din ea, isi dadea bine seama. Ar fi fost atat de bine daca si cu „el” s-ar fi petrecut acelasi lucru, isi spunea. Dar ea stia ca nu are rost sa isi faca iluzii, ca toate acele scene pe care si le crease in minte erau menite sa ramana doar in imaginatia ei. Crunta realitate, dulci vise! Ar fi vrut sa il sune, sa ii spuna ca tine la el, ca il asteapta sa se intoarca, dar stia cat de lipsit de sens era sa faca asta. Stia ca ea nu va fi niciodata asa cum „el” isi doreste. Stia ca „el” are alte planuri, alte standarde, pe care ea, lipsita de rabdare, si totusi dorindu-si sa aiba mai multa rabdare, nu putea sa le atinga. Si atunci se intrista, se privea in oglinda, isi gasea doar defecte, cauta sa se ascunda de toti si de toate, se inchidea in ea, ca o perla intr-o scoica, ramanand acolo un timp nedeterminat.

– Pentru ce atata tristete? isi zisese intr-o zi.

Isi daduse de mult seama ce are de facut, doar ca era foarte nehotarata, si ii era foarte greu sa realizeze care ii sunt tintele. Se multumea cu putin, isi pierdea repede curajul si increderea. Cand cadea si se lovea, trebuia sa treaca mult timp ca sa isi revina dupa soc. Se obisnuise sa cada si sa nu fie prinsa de nimeni. Asa isi inchipuia ea esecurile. Si era foarte descurajata de faptul ca „el” ar fi vrut-o mai curajoasa, mai ambitioasa, mai increzatoare. Mai plina de viata si de zambet.

– Daca „el” ar vrea…

Si atunci se aprinse o scanteie.

– Stiu ce am de facut…

Trebuia sa aiba incredere in ea insasi, sa ajunga sa se iubeasca pe sine, sa vrea sa fie mai buna, sa creada ca poate fi mai buna. Nu era nici singura pe lume si nici nu era bolnava. Ea putea. Asta era tot ceea ce trebuia sa stie.

– Pot, pentru ca eu cred ca pot!

Asta era tot ceea ce ii trebuia. Si ea stia ca il vrea pe „el”. Si stia ca si „el” s-ar putea sa o vrea pe ea. Si daca ei doi ar fi fost impreuna, ea era sigura ca ar fi putut sa fie fericiti.

– Nu-mi trebuie nimic mai mult decat siguranta ca POT sa il fac sa zambeasca, sa il faci fericit…

Avea de dat o lupta grea cu ea insasi, cu demonul ei care n-o lasa sa traiasca, dar in final, cine stie?, poate chiar EA va invinge. Se va invinge. Si atunci va fi, gandea ea, o minunata lume noua. Un inceput pe care nu vrea sa il mai rateze.

– Si daca perspectiva acestui inceput exista, atunci de ce sa nu mai sper?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s