Din nou, despre mine…

Eu sunt o secunda dintr-un timp prea mare ca sa-l poata cineva cuprinde, prea tare ca sa nu te doara, prea aspru ca sa te prefaci ca nu-l simti. Eu trec prin tine si tu nici n-ai idee ce ti se intampla. Iti cade parul, mainile incep sa-ti tremure, ochii sa-ti ascunda lumina, memoria sa-ti dea ghionturi nesuferita. Lent ti se intampla toate astea. Te vezi la 20 de ani, apoi, candva, nici nu-ti dai seama cand, esti la pragul de sus al unei usi pe care nu-ti amintesti s-o fi deschis, dar pe care esti sigur ca o vei inchide cu propriul suflet. Eu sunt pur si simplu ultima ta secunda. Toata viata ai fugit de mine, am incercat, crede-ma sa fug si eu de tine, sa te ignor, sa te refuz, sa te reneg. Dar, in ultima instanta, eu sunt secunda ta. Imbratiseaza-ma, nu m-ai mai vazut niciodata. Da-mi mana, ca un om serios. Te rog, nu fi timid. Nu ma poti mitui, nu ma poti evita, asa ca, te rog, incearca sa faci totul sa para mai usor, pentru tine, pentru mine, incearca sa accepti faptul ca noi doi nu putem fi separati, prin nicio lege, prin nicio minune. Fa-ma mai frumoasa. Fa-ti ultima secunda de neuitat. Ia-ma in amintire cu tine, povesteste-le celorlalti, din lumea cealalta, despre mine. Spune-le ca am vrut sa te fac fericit si nu m-ai lasat. Spune-le povestea mea. Spune-le cat de mult am incercat sa te urasc, sa te ranesc. Pentru ca fara tine, eu nu mai am niciun sens, viata mea – da, am si eu o viata – viata mea se topeste… intr-o secunda. Am fost un timp rau, necopt. Am vrut sa te evit pe tine, din egoism. Si-atunci am trimis Timpul sa-ti ia totul. Si timpul m-a ascultat. Ti-a luat puterea, vederea, familia, ti-a luat tot ce ai obtinut in viata ta. Tot. Si acum, daca nu ti-a mai ramas nimic, m-a trimis pe mine sa te iau. Sa te reintregesc. M-a condamnat. Ce crud a fost Timpul cu mine… Ce cruda am fost eu cu tine! Care ti-e ultima dorinta? Te intreb din politete, oricum aici nimeni nu e desavarsit in arta miracolelor si niciun vis nu se implineste. Poti sa ai dorinte, poti sa le rostesti cu voce tare, poti sa le tii pentru tine. Nimanui nu-i pasa. Ideea e sa te simti tu mai bine, sa speri pana in ultima clipa ca ceva se va schimba. Hai, ti-ai facut patul? Asterne-te si dormi. Si lasa-mi si mie un loc mic langa umarul tau, un loc de-o secunda. Lasa-ma sa trec, prea mult m-am luptat cu Timpul…

1 Comment

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s