Ciocolata nu ingrasa

Era odata o ciocolata suparata pe toata lumea, pentru ca o barfeau si spuneau despre ea ca ar ingrasa, ca n-ar fi sanatoasa pentru corpul uman, ca e plina de e-uri, ca una, ca alta. Era foc de suparare si se gandea cu regret la acele zile cand primele ciocolate fusesera inventate. Probabil, isi zicea ea, ar fi fost mai bine daca noi, ciocolatele, ne-am fi abtinut si nu am fi aparut deloc in aceasta lume. Oamenii, se vede clar, nu stiu sa ne aprecieze. Trebuie sa stiti, dragi cititori, ca aceasta ciocolata era o ciocolata filosof si ca toate meditatiile ei ajungeau uneori in puncte atat de intortocheate, incat o lasa balta si cauta alte subiecte pe marginea carora sa merite sa discute cu alte ciocolate din aceeasi regiune. Cum spuneam, ciocolata noastra era atat de suparata, incat devenise de la un timp amaruie, iar copilul caruia ii fusese daruita o abandonase in spatele unui calorifer, intr-un loc intunecos si oarecum racoros, caci, vara fiind, ciocolata ar fi putut sa se topeasca daca acel copil neindemanatic si nepasator ar fi aruncat-o aiurea. Probabil ca va intrebati de ce era asa suparata ciocolata mea. Ei bine, va va povesti chiar ea. Pentru ca, trebuie sa stiti, ciocolata mea e una nonconformista, care ia atitudine, e foarte tupeista si intotdeauna a fost rau privita in cercurile de ciocolata, pentru ca, asemenea marilor scriitori de la noi, aducea cu sine un val nou de idei, de impresii despre ciocolata. Aceste idei, la timpul lor, pareau de negandit, de neconceput, erau privite ca fiind deplasate. Dar ciocolata mea stia ca peste cativa ani, toti vor aborda perspectiva ei. Eu insumi, in calitate de jurnalist fictiv, am adoptat o parte din axiomele pe care ciocolata mea mi le-a prezentat exact cand ma pregateam sa o mananc. Iata ce imi spunea ciocolata mea:

„Oamenii nu stiu sa aprecieze ceea ce au. E ceva cunoscut. Cand s-a inventat ciocolata pentru prima data, toti erau uimiti, erau incantati, adorau gustul ei; treptat au devenit sclavii ciocolatei. Astazi exista magazine speciale unde se fabrica ciocolata, exista chiar muzee dedicate ciocolatei. Exista ciocolata de toate felurile : alba, neagra, colorata, cu diverse arome, de diferite marimi, de orisicate calitati si preturi, pentru oameni saraci, pentru oameni bogati. Toata lumea mananca ciocolata. Fara exceptie. Nu exista persoana de pe Pamant care sa nu fi mancat, cel putin o data in viata lui, o bucatica de ciocolata. Si in toata euforia asta, vine unul si zice: <Ciocolata nu e sanatoasa pentru organism! Ciocolata ingrasa!> Fleacuri! Si culmea, multi il asculta. Desigur multimea toata ii aclama pe acesti depravati care gasesc ca ciocolata e un lux daunator. E pe dracu! (n.a. Imi cer scuze, in numele ciocolatei mele, care se pare ca nu isi tine in frau limbajul.) Va zic eu, ca o ciocolata ce sunt: fratilor, ciocolata e mai mult decat sanatoasa! E afrodisiac. Un barbat daca incearca sa seduca o femeie, trebuie neaparat – asta e lege nescrisa – sa ii duca acesteia ciocolata. Bomboane, tablete. Orice, doar ciocolata sa fie. Asta topeste inima femeii. Alta situatie: ai un examen, esti ultra stresat. Solutia: ciocolata. Da, ai citit bine! Ciocolata calmeaza, stimuleaza centrii nervosi, te ajuta. Te ingrasa? Pai da, daca mananci 7000 de ciocolate. Orice aliment consumat in cantitati industriale ingrasa, nu doar ciocolata. Dati vina pe ciocolata pentru ca e dulce si ofera placere si e specific omului sa dea vina pe chestiile care ii ofera placere pentru esecurile si frustrarile lui. Esti pe strada, in plina vara, te ia ameteala, iti vine rau, ti-a scazut glicemia, esti la pamant, ai nevoie de zahar. De unde iei zahar? De la alimentara. Dar nu poti sa ceri un chil de zahar cand tu vrei doar un pic. Ce cumperi atunci? O ciocolata! Vezi desigur ca ciocolata e buna in multe situatii si te salveaza. Ah, ca sa nu mai vorbim de formidabila arta de a face ciocolata! Un bun bucatar ar trebui sa se priceapa la asa ceva, o buna gospodina la fel. Ciocolata facuta in casa e minunata, intrebati-i pe copii, intrebati-i pe adultii care isi amintesc de copilarie, de casa mamei sau a bunicii, de bucataria unde mirosea a ciocolata. Mama pleaca la cumparaturi sau la servici; isi intreaba fiul in varsta de 5 ani: Ce vrei sa iti cumpar? Ce raspunde copilul? O CIOCOLATAAAA!!! Ce-ar fi lumea fara ciocolata? Un imens haos amar…”

Ciocolatei mele i se face rau daca vorbeste prea mult, asa ca o sa inchei eu mica poveste in locul ei. La cateva zile dupa ce i-am luat acest interviu, ciocolata mea a initiat o reforma in lumea ciocolatei. Proiectul i-a fost aprobat de ciocolata-presedinte, care, ce-i drept, si ea simtea nevoia de o schimbare. Imaginea ciocolatei in lumea oamenilor fusese patata si ciocolatele nu aveau cum sa stea cu mainile in san. Dupa o luna de la acest interviu, ciocolata a preluat controlul asupra fabricilor de ciocolata din intreaga lume. Cei care luasera numele ciocolatei in desert si ii negasera calitatile au fost supradozati cu ciocolata si si-au schimbat complet parerea. De atunci ei ridica numele ciocolatei in slavi, i-au inchinat chiar si imnuri si au construit 5 temple dedicate ciocolatei. In momentul in care acest articol este editat, ciocolata stapaneste lumea. Si lumea e foarte, foarte dulce…

2 Comments

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s