Eu sunt o secunda dintr-un timp prea mare ca sa-l poata cineva cuprinde, prea tare ca sa nu te doara, prea aspru ca sa te prefaci ca nu-l simti. Eu trec prin tine si tu nici n-ai idee ce ti se intampla. Iti cade parul, mainile incep sa-ti tremure, ochii sa-ti ascunda lumina, memoria sa-ti dea ghionturi nesuferita. Lent ti se intampla toate astea. Te vezi la 20 de ani, apoi, candva, nici nu-ti dai seama cand, esti la pragul de sus al unei usi pe care nu-ti amintesti s-o fi deschis, dar pe care esti sigur ca o vei inchide cu propriul suflet. Eu sunt pur si simplu ultima ta secunda. Toata viata ai fugit de mine, am incercat, crede-ma sa fug si eu de tine, sa te ignor, sa te refuz, sa te reneg. Dar, in ultima instanta, eu sunt secunda ta. Imbratiseaza-ma, nu m-ai mai vazut niciodata. Da-mi mana, ca un om serios. Te rog, nu fi timid. Nu ma poti mitui, nu ma poti evita, asa ca, te rog, incearca sa faci totul sa para mai usor, pentru tine, pentru mine, incearca sa accepti faptul ca noi doi nu putem fi separati, prin nicio lege, prin nicio minune. Fa-ma mai frumoasa. Fa-ti ultima secunda de neuitat. Ia-ma in amintire cu tine, povesteste-le celorlalti, din lumea cealalta, despre mine. Spune-le ca am vrut sa te fac fericit si nu m-ai lasat. Spune-le povestea mea. Spune-le cat de mult am incercat sa te urasc, sa te ranesc. Pentru ca fara tine, eu nu mai am niciun sens, viata mea – da, am si eu o viata – viata mea se topeste… intr-o secunda. Am fost un timp rau, necopt. Am vrut sa te evit pe tine, din egoism. Si-atunci am trimis Timpul sa-ti ia totul. Si timpul m-a ascultat. Ti-a luat puterea, vederea, familia, ti-a luat tot ce ai obtinut in viata ta. Tot. Si acum, daca nu ti-a mai ramas nimic, m-a trimis pe mine sa te iau. Sa te reintregesc. M-a condamnat. Ce crud a fost Timpul cu mine… Ce cruda am fost eu cu tine! Care ti-e ultima dorinta? Te intreb din politete, oricum aici nimeni nu e desavarsit in arta miracolelor si niciun vis nu se implineste. Poti sa ai dorinte, poti sa le rostesti cu voce tare, poti sa le tii pentru tine. Nimanui nu-i pasa. Ideea e sa te simti tu mai bine, sa speri pana in ultima clipa ca ceva se va schimba. Hai, ti-ai facut patul? Asterne-te si dormi. Si lasa-mi si mie un loc mic langa umarul tau, un loc de-o secunda. Lasa-ma sa trec, prea mult m-am luptat cu Timpul…
Arhiva pentrunostalgie
Parintii…
… sunt ai tai n-ai ce sa faci. Trebuie sa-i educi. Sa ai grija de ei. Sunt niste copii mai mari. Parintii nu ti-i alegi, nici ei nu te aleg pe tine. Un papusar mai mare decat noi a aranjat jocul in asa fel incat tu sa fii copilul lor, iar ei parintii tai. Mama si tata. Niste copii mai mari care au grija de tine, copilul lor. Nu stiu de ce au unii impresia ca adultii, ca parintii ar fi altceva decat imagini ale unor alti copii. De-aia sunt asa nesuferiti uneori. Se iau de tine la orice miscare. Stiu ca nu-ti convine, nimanui nu-i convine, dar nu-i problema, si tu vei ajunge la fel ca parinte, la fel de sacaitor i se va parea copilului tau ca esti. Involuntar. Iti promiti in sinea ta ca atunci cand vei fi mama sau tata vei fi perfect, ca fiii si fiicele tale te vor adora la nebunie si vor spune tuturor ce parinte extraordinar esti. Dar nu va fi asa. Probabil ca si parintii tai si-au promis la fel cand erau de varsta ta. Erau convinsi ca ei insisi vor fi perfecti, sau ca isi vor imita proprii parinti care au fost, la randul lor, perfecti. Si n-au fost perfecti, ii vezi clar ca n-au fost, pentru ca tu trebuie sa rabzi tot. Sa ceri voie ca sa iesi afara. Daca nu ceri voie, ti se impune o ora la care sa te intorci. Daca nu te intorci, ai incurcat-o. Insa problema care ma sacaie pe mine cel mai tare, mai tare decat tantarii acestei veri, e legata de scoala. Exista unii parinti, nu toti - in mod inexplicabil si printr-o coincidenta fenomenala ei au dezvoltata aceasta latura in exces – care te toaca pur si simplu la cap in ceea ce priveste activitatea ta scolara. Probabil ca stiti despre ce e vorba. Daca iei o nota mica, de ce ai luat nota mica. Daca iei nota mare, “eh, s-a intamplat”. Daca li se pare ca petreci prea mult timp distrandu-te, te cearta si te trimit la invatat. Daca cumva protestezi, risti sa fii si pedepsit(a). Daca chiulesti si ei afla, e vai si-amar de fundul tau. Cunoasteti tipul asta, nu? Ei bine, sfatul meu e sa-i lasati in pace. Sa fiti calmi. Asa sunt ei. Niste copii mai mari, care vor sa se simta puternici, vor sa aiba controlul, atunci cand viata lor de adulti incepe sa devina insuportabila. Asa vei fi si tu. Nu-ti vei varsa nervii si frustrarile asupra copilului tau – se poate si asta – dar cu siguranta vei cauta o cale sa te eliberezi. Sa te simti stapan pe viata ta. Sa te simti sigur.
